Ti s-a intamplat vreodata sa te afli intr-un moment din viata ta cand simti ca totul merge pe drumul cel bun? Ca depui tot efortul si toata energia pentru a fi sotia perfecta, mama ideala, o prietena de nadejde, o femeie de cariera dar si cu un look desavarsit, si un om mai bun? Mie da! Acum 6 luni simteam ca in sfarsit ma aflu pe drumul spre ascensiune din toate punctele de vedere, si apoi am inceput sa ma simt rau…
Initial ma dureau picioarele, apoi mi s-au umflat, apoi am inceput sa pun kilograme, sa pierd masa musculara si sa ma simt foarte obosita. Am inceput sa caut solutii pentru a ma simti mai bine, am incercat diete, meditatie…insa lucrurile nu se imbunatateau ci incepeam sa ma simt din ce in ce mai rau. Nu mai aveam forta sa car nici macar o cutie de lapte, la ora 13 trebuia sa dorm pentru ca nu mai eram buna de nimic iar drumul de 5 minute pana la scoala si inapoi cand imi duceam baietelul era o adevarata provocare.
In cautarea problemei
Am inceput sa fac investigatii medicale…analize, peste analize, peste analize. Lucrurile au inceput sa ia o intorsatura drastica iar eu tot nu aflam cauza, eram sanatoasa tun conform analizelor. Dupa 3 luni de investigatii eram epuizata psihic si fizic. M-am regasit intr-o zi plangand sub dus, deoarece ma simteam neputincioasa, inutila si o povara pentru familia mea. Nu mai puteam merge in parc cu Stefan (baietelul meu de 7 ani). Nu mai puteam merge singura la cumparaturi, nu puteam sa car, nu mai puteam sa fac curat in casa si dormeam foarte mult. Nu ma mai simteam deloc bine in pielea mea si cel mai rau ma epuiza faptul ca nu gaseam sursa problemei.
Atunci am apelat la o prietena de-a mea, medic nutritionist, sperand ca ea va fi salvarea mea. Si a fost! Prin eliminare, dupa simptome mi-a spus ca cel mai probabil sufar de o boala autoimuna, numita poliartrita reumatoida care a fost activata de o anumita conjunctura aparuta in viata mea. Wow, am spus…bolile astea ar trebui sa apara la batranete, iar eu totusi am doar 32 de ani. Si ce este de facut? Tratamente nu prea exista, mai ales cand nu avem un diagnostic concret, deci apelam la dieta denumita Protocopul Autoimun.
Bun, o dieta, am tinut multe la viata mea, hai sa o incercam si pe asta. Eram destul de optimista la inceput, pentru ca eu am o ambitie de fier si nu m-am gandit ca o sa imi fie foarte greu sa ma adaptez. Dupa care mi-a trimis un PDF de 1 pagina si jumatate cu ceea ce aveam voie sa mananc. Aceasta dieta este de fapt un stil de viata si presupune eliminarea tuturor alimentelor inflamatorii: gluten, zahar, lactoza, grasimi etc. Mi-am dat seama ca asta va fi o schimbare majora pentru mine, insa nu am realizat ca nu va fi atat de usor pe cat ma asteptam.
Aplicarea solutiei
Am plecat spre casa si m-am oprit la cumparaturi pentru a lua ceva rapid, sa imi incep noul stil de viata. Neapucand sa studiez prea mult lista de alimente permise am mers la sigur cu un piept de pui, pe care l-am facut pe grill si cativa castraveti. Apoi am inceput sa studiez lista si am realizat ca va trebui in mare parte sa ma apuc de gatit, eu nefiind niciodata mare gospodina din punctul asta de vedere. Dar am zis ok, cat de rau poate fi, o carne la cuptor cateva legume si am terminat. Dupa primele 2 saptamani de dieta, rezultatele au inceput sa se vada, in primul rand prin topirea kilogramelor in exces. Au disparut cu totul! Am inceput sa ma simt din nou mai energica, mai bine in pielea mea, insa durerile erau tot acolo si, bineinteles ca frustrarea de a nu putea sa ma ating de nici un aliment care imi facea placere inainte a inceput sa iasa la suprafata. A sosit vara si eu nu aveam voie sa mananc inghetata, sau sa savurez un frappe pe plaja, si eram efectiv satula de atata carne cu legume. Nu puteam sa mananc nici macar branza cu rosii! Insa, dupa caderea nervoasa pe care am avut-o inainte de a adopta acest stil de viata, mi-am spus…STOP! Este pentru binele meu! Vreau sa pot din nou sa merg pe jos tot parcul, sa ma bucur de viata, sa stau pana noaptea tarziu afara, sa ies cu prietenii..asa ca voi continua.
Primula pas care trebuia facut era de fapt constientizarea starii emotionale in momentul in care problemele de sanatate au inceput sa apara si in momentul in care am inceput sa ma simt frustrata. Asa ca am stat putin si am analizat evenimentele din acea perioada, constantand ca de fapt adunasem foarte multe emotii negative, pe care le-am ignorat datorita stilului de viata agitat care nu imi permitea sa am timp de gandire si procesare a acestora. Lucrurile care asteptam sa se intample cu nerabdare, intarziu sa apara, eu acumulam frustrari si stres iar corpul meu a inceput sa se opuna. Realizand acest lucru am inceput sa ma concentrez pe lucrurile frumoase din viata mea, sa invat din nou sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce am si sa ma concentrez mai mult pe prezent, decat pe viitor, cumva, pierdusem asta din vedere.
Usor usor, durerile au inceput sa dispara, eu m-am perfectionat in ale gatitului 😊 m-am acomodat cu noua mea viata si am acceptat ca asa va fi de acum inainte. Poftele au inceput sa se diminueze, iar am inceput sa devin mai creativa in inlocuirea lucrurilor nocive pentru mine. Lucrez intens in continuare cu mine pentru a reusi sa tin la distanta informatiile negative din jurul meu si mai ales oamenii negativi, deoarece nu ma ajuta in procesul meu de vindecare.
In concluzie, nimic nu este prea greu. Indiferent ca vorbim de o noua dieta, un nou job, o noua relatie, o noua viata…atata timp cat emotiile noastre sunt aliniate cu obiectivele si dorintele noastre, totul se poate face. Cu putina ambitie si sprijin din partea celor dragi, poti depasi orice obstacol. Insa, tine minte, nimeni nu te poate ajuta, daca tu nu te ajuti pe tine. Cel mai important este sa iti recunosti emotiile, sa le intelegi si sa le accepti, fara a le tine insa in tine. Observa-le si lasa-le sa plece! Tu ce obstacole ai intampinat in ultima vreme in viata ta?
